[Mândrea, Mândruţ, Manda, Mândru, Mândricel sau Mândrişor]
De sorginte românească, numele Mândru, cu forma feminină Mândra a fost atestat încpând cu secolul al XVI – lea, deşi se zvoneşe că ar fi fost folosit cu mult timp înainte de data oficială.
Originea celor două nume este adejectivul “mândru”, „orgolios”, fiind foarte utilizat în creaţiile populare.