[Livintz, Livio, Livigiu.]
Nume de origine latin „liveo” care se traduce prin ”a invidia”, prin ”lividus” care înseamnă “albastru” şi chiar „livid” care înseamnş „palid”.
Sunt două nume – Livia, Liviu – împrumutate la începutul sec XIX lea şi întâlnite foarte des în multe zone ale Europei.
La noi sunt uzitate, cu preponderenta, in Transilvania.
În calendarul ortodox Liviu este sărbătorit pe 25 iunie.