[Horeanga, Horeica, Horel, Horenciuc, Hurezeanu, Orascu, Horezeanu, Horian, Orian, Horiceanu. ]
La bază este substantivul arhaic „hora”, care provine la rândul său din grecescul „horas”- „zona agricolă care asigura hrană cetăţii”.
A fost un indicativ regional, arătând provenienţa rurală a purtătorului, între secolele VI si XII.
A fost folosit şi ca supranume, exemplu edificator fiind unul dintre celebrii lideri ai răscoalei din 1784, Horea, eroul de la Albac (pe numele lui adevarat Vasile Ursu Nicola, supranumit Horea, pentru că îi plăcea „să horească”- să cânte din gură sau din fluier în timpul dansului).