Şchiop, olog
Corespondentele moderne ale prenumelor vechi, de origine latină “Claudia”, “Claudius”, numele Claudiu şi Claudia sunt atestate încă din antichitate când exista ginta Claudia, de origine sabină – populaţie italică, cucerită de romani în jurul anului 290 î.Hr.
Semnificaţia numelor, “cetate apărată de fortificaţii”, “cetate asediată”, a fost răspândită în lumea romană, apoi în Dacia sub forma “Claudiana”, “Claudianus” sau “Claudius”.
O altă perspectivă lingvistică susţine că prenumele Claudius provine de la adjectivul “claudius” care se traduce prin termenul “şchiop”.
Iniţial, când a pătruns în limba română, accentul numelui cădea pe litera “a”, dar în timp s-a transferat p litera “u”.
Un purtător marcant al numelui a fost Appius Claudius Sabinus.