[Basarabescu, Basarabi, Basarag, Basacopol, Basaiac, Basarabia, Besa, Besliu, Besu, Beşnilă, Besuţiu]
“proprietate a pământului”, „moşie moştenită”, „părinte”, „părintească”
Declarat de B.P.Haşdeu cel mai inportant cuvânt din întreaga limbă istorică a românilor, numele „Basarab” este creaţie autohtonă, dincolo de influenţa creştină.
În ceea ce priveşte semnificaţia lui, Nicolae Iorga considera ca Basarab este strâns legat de conceptul „moşie moştenită”, „propietate a pământului”.
Basaraba era numele unei caste a stăpânilor de pământ moştenite de la daci: „bess”, „bas”, „aba” însemnând „părinte”, „părintească”.